Eu nu sunt Magda[2]

Eu nu sunt Magda[2]
O scrisoare găsită
Ţîngalînga-ga-ga!!!!!...........(bis)..... Ţîngalînga!!!!!...........(encore, mai pe româneşte)
Bineînţeles că sar de pe capapea... Aşa de dimineaţă? Deschid.
Ah! O scrisoare... De fapt o recomandată ce trebuia înmânată personal. Mie. Ce plăcut, aşa, de dimineaţă! Zâmbesc poştaşului de parcă ar fi lăsat un buchet mare de trandafiri ... Ştie el... că mai primesc recomandate şi ştie şi câtă plăcere îmi fac..de fapt, cred că nu exagerez dacă presupun că ajunge la ora asta numai amânând alte livrari, probabil îşi dă seama că nu-i acelaşi lucru a lăsa un ziar pentru cafeaua de dimineaţă cuiva şi a lăsa o recomandată pe care scrie adresa atât de încântător de caligrafic cuiva, în cazul de faţă, mie... Mai dansez un pic cu plicul fredonând o arie celebră (mie), cam ce murmur de obicei când nu mă pot hotărâ ce să cânt... dansez aşa, larg, prin sufragerie, un fel de solo- tango, oricum un partener n-ar avea loc prea mult de volanele mele unduitoare şi de paşii mei imprevizibili... Miros plicul cu un gest de-a dreptul suav, ca-ntr-o peliculă alb negru de film mut, numai că de data asta cu sonor, pentru că trag aer adânc ca şi cum n-aş mai fi respirat demult (de fapt) ...Ca să adulmec de unde vine... nu citesc pe plic.... dar totuşi ştiu... şi n-aş avea cum să nu ştiu... nu-i doar o presimţire, e o certitudine, ce mai! Ştiu scrisul acela forţat caligrafic, dar atât de „de efect” .. E din suflet, ce mai! Îmi pun şi o linguriţă de rom în cafea, e o zi aşa de frumoasă! Mă liniştesc în sfârşit şi cântecul meu pâlpâie din ce în ce mai slab şi se ascunde dupa mobile... la un moment dat îmi dau seama că s-a ascuns de tot şi torn secvenţa următoare... cu un cuţit jap! fac o muchie a plicului franjuri şi despăturesc cu grijă conţinutul [rămas]... E o ilustrată aleasă cu bun gust, din Capitală! Şi alături câteva rânduri, mai multe, pe o foaie separată, că era mult de scris, poate ca să fie şi mai mult de citit.... E din Capitală... Ah! Ce oraş romantic! Stiu.... Stiu cum e .. Pentru ca am fost....Ba chiar mi-am trimis o ilustrată cu o scrisoare...
[aici, dacă era altcineva în locul meu, mergea gestul acela ca şi cum s-ar opări cu cafeaua care din gură pare să vrea să facă drum întors, dar mai niciodată nu nimereşte ceaşca, ci pereţii, masa...mă rog....ştiu]
Eh... să lăsăm răutăţile deoparte deci... e o zi frumoasă... şi am primit o ilustrată.... e drept că am şi trimis o ilustrată...în altă zi frumoasă, săptămâna trecută! Dar cu serviciile noastre poştale! .... E drept, puteam să folosesc un curier, dar nici prea devreme nu se cădea s-ajungă, era riscul să nu fi ajuns acasă destinatarul, pardon, ştim noi cine... Dar oricum, de la poşta ce să te-aştepţi! Putea să vină şi ieri ce-i drept.... şi să-mi facă ziua frumoasă adicătelea... gata.... să citim...
„Ce mult ţi-ar plăcea Capitala!” Bineînţeles, ştiu, am fost! [ ah, dacă mai aveam răbdare, aşa, puţintică, puteam aici să bag „bomba” şi să zic oarecum voit stângaci că stiu ce frumoasă-i capitala că am fost recent şi mă rog, da, eu mi-am scris despre asta, ce draguţ totuşi!]
„E pur si simplu seducătoare! M-am lăsat prinsă în vârtejurile de oameni ce coborau la metrou dimineaţa (după feţele lor aş fi zis că nu apreciază ce oraş frumos au, deci nu-l merită), am admirat parcurile şi fântânile (mai puţin, că nu prea era lume), m-am pierdut prin magazinele de firmă care dau tonul în fiecare sezon (nici aici nu era lume, dar e bine să fii văzută totusi, chiar şi de puţini), m-am alăturat unui marş de protest (care nu mai ştiu împotriva a ce era), nu i-am scăpat unui reporter care făcea un sondaj pe o stradă principală (probabil din cauza zâmbetului meu atât de sigur în orice situaţie) care m-a intrebat ce părere am despre administraţia locală (şi am o părere bună, nu avea nici un rost să pretind că nu-mi dau seama că lucrurile merg bine pe-acolo, am sugerat totuşi că s-ar mai putea suplimenta numărul de tramvaie, ca să nu par că sunt „pe dinafară” sau genul „păpuşă”, să ştie că în capul ăsta, aşa bine cum arată, se dezbat şi probleme de actualitate – bine, ar fi fost de ajuns să-i zic că scriu şi eu pentru o revistă, dar revista e provincială, m-aş fi dat de gol acuma că mă gândesc, atunci n-am zis pur şi simplu ca să nu pun accentul pe mine în mod exagerat devreme ce era vorba despre „viaţa urbei” nu viaţa mea etc... deci am fost stilată, ce mai, ca de obicei!
***
Articol apărut în „revista provincială” la rubrica „Pe unde mai umblăm”
„... şi am fost nespus de încântată să primesc o scrisoare din Capitală de la una din nenumăratele mele bune prietene, care se gandeşte la mine în toate calatoriile ei, drept pentru care o amintesc de multe ori în articolele mele. Am să dau doar un mic citat entuziast (vă puteţi imagina zâmbetul ei în timp ce îmi scria din suflet despre Capitală, probabil stând la o terasă şi sorbind dintr-o cafea, arătând impecabil în rolul ei de turistă ..ce mai...impecabilă!) „ce mult ţi-ar plăcea Capitala! E pur si simplu seducătoare! Am admirat parcurile şi fântânile, m-am alăturat unui marş de protest împotriva trendului de reducere a spaţiilor verzi, i-am răspuns unui reporter care făcea un sondaj pe această temă, şi m-am gândit bineînteles la revista pentru care scrii, chizuind cu modestie că, dacă ai vrea să te inspiri din scrisoarea mea, s-ar chema că pui toţi cititorii noştri la curent cu ultimele noutăţi din Capitală! (şi astea fiind zise, mă grăbesc să duc scrisoarea la un curier să ajungă la tine mâine!)”
15 februarie 2009

© Magda