Când am încetat să mai fiu un zeu?Neuronii'ţi sincopau în
ritmul respiraţiei mele
Frunzele veştede toamna cădeau în
cadenţa paşilor mei
Stelele apăreau pe cer după
extrasistolele inimii mele.
În zvâcniri nevinovate
Ne dădeam cu capul de pereţii
imaculaţi de sticlă
Ai propriei noastre voinţe.
Când am încetat să mai fiu un zeu?...
Nici că mai contează
În umanitatea-mi sieşi însăşi atot-suficientă.
Nu...acest text nu a fost generat de un script...dar ar fi putut fi.
No comments:
Post a Comment