tocanița de gânduri

știți ce aș fi vrut să aud pe transalpina? după ce am urcat cu Bella până la 2100m prin serpentine fără bare de protecție care mi-au declanșat frica de înălțime și litania "frica este irațională. frica este irațională. frica distruge mintea. frica este irațională. nu trebuie să-mi fie frică"? de preferat ar fi fost să nu aud nimic. aerul rarefiat de pe platou creând un vid de liniște în minte nu cerea decât, la rându-i, liniște. de foarte mult timp sunt în căutarea liniștei la nivelul cel mai pur senzorial. decibeli zero. după aceea mi-am dat seama că ar fi mers la fel de bine partea a doua din Concertul Italian de Bach. ghici ce se auzea? desigur...manele! știu că "zicala" cu România este minunată, păcat că este populată este deja răsuflată, de-a dreptul kitsch-oasă, dar o resimt la nivel visceral, atomic. dacă aș ști că am dispărea cu toții, inclusiv eu, nu mi-ar părea rău. din contră, chiar aș începe (așa, în ultimele clipe) să am un dram de speranță. vrabia mălai visează:))))))))

durerea. azi am avut o experiență apropiată de extazul mistic, epifanie pură când am reușit să mă ridic din pat fără să urlu. încă nu pot merge dreaptă, mai icnesc când pășesc, durerea persistă, dar față de ce a fost e doar ca un fel de warning sign, ca să nu uit de durerea agonizantă care poate a fi. am stat cu gura căscată gândind. gândindu. gândindu mă. mă gândeam de ce nu am aceeași frenezie când trec printr-o "ridicare" similară la nivel psihic. fiindcă există paralele. și fiindcă am trecut prin dureri acute și "vindecări" și la nivelul mentalului și a psihicului. singura explicație care mi s-a părut acceptabilă pentru mine în momentul de față (recunosc...am luat multe pastile în ultimele zile. nu știu cât de ale mele sunt gândurile mele acum) este că la nivelul mentalului lucrurile îmi sunt mult mai previzibile. și la nivelul mentalului și a psihismului meritul este în cea mai mare măsură al meu, la un nivel strict în mare parte conștient. la nivelul fizicului mecanismele îmi rămân obscure, vegetative și intangibile. și în clipe de astea mi-aș dori să devin o Cucernică Maică.