între obsesia morții și obsedată de moarte

numesc obsesia morții (vezi nota) recunoașterea valorii vieții prin existența morții. viața are valoare tocmai fiindcă există un final: moartea. obsesia morții are ca referință viața și, implicit, moartea, ca și concepte generale, generalizate și generatoare. să fii obsedat de moarte nu e echivalent cu obsesia morții. o persoană obsedată de moarte nu este preocupată permanent de moarte în general ci este măcinată de gânduri persistente privind propria moarte, propria dispariție, propria futilitate și neputință în fața unui destin implacabil. obsedatul de moarte poate să se panicheze, să se covrigească înfrigurat și să se trezească dimineață ceea ce numim "ipohondru", sau...se poate simți atras într-un mod nu neapărat rațional de acest fapt de care nu va putea scăpa toată viața: faptul că într-o bună zi va muri și atunci să înceapă să-și dorească mai mult sau mai puțin propria morte. ceea ce numim "sinucigași" sau poate doar "tendințe suicidale".

obsesia morții își are rădăcinile și duce, inevitabil, la celebrarea vieții, la o atitudine optimistă și constructivă. avem puțin timp, de aceea totul trebuie făcut, trăit, simțit până la capăt cu o intensitate vitalizatoare.

obsedații de moarte nu mai văd nici o luminiță la capătul tunelului. poate văd o luminiță în ei pe care simt cumva că moartea lor o va elibera. pe tema asta se poate abera incontrolabil. ce știu cert este că există stări psihice în care obsesia morții se pliază pe persoane/personalități/mentalități mai mult sau mai puțin patologice obsedate de moarte. așa se nasc stări contradictorii. există depresivi care iubesc viața. există depresivi care au obsesia morții și în același timp, când depresia se acutizeaza, încep lungul, delirantul, sfâșietorul proces de a "deal with" tot ce înseamnă pentru ei a fi obsedați de moarte.

nota: starea respectivă o numesc așa fiindcă este un fel de proprietate a unei personalități. ajungi la ea sau nu. poți să-ți repeți în fiecare dimineață în fața oglinzii cu voce tare...dacă e să nu, nu se va. pe când a fi obsedat de moarte este o stare în care poate ajunge - și rămâne mai mult sau mai puțin timp - o persoană la nivel psihic, mental, rațional sau nu. obsesia morții o ai. cealaltă - ești.