Friday, October 26, 2012

to my friends


I can feel your loneliness
like a blanket you like to cover with.

Let me under your blanket.
I have no skin or nerves.
I am just a golden bubble
that makes you smile.

We create a whole universe
with the shadows of our hands
and minds
on the white, immaculate wall.

Now, under the blanket
it is warm and smells of cinnamon.
The sun rise will reveal
just a golden bubble
sitting quiet next to
your beautiful shinny mind.

in the morning dew
you taught me how to trade hate for sadness
and how to turn disgust into compassion

Wednesday, August 1, 2012

peripeții de sfârșit de Cuptor...
sau
Povestea lui ce nu spun



N-am să spun nimic de dor. N-am să spun de cât de alienant mi se pare Bucureștiul. N-am să spun cât de amuzant de artificiali și de artificial de amuzanți mi se par hipsterii din Control. N-am să spun de binecuvântările revederii și ale regăsirii. N-am să spun de vorbele tăcute și cele din priviri.




N-am să spun despre bucuria rețetelor și emoția meselor semi-cvasi-festive. N-am să spun despre mulțumire și mulțumiri. N-am să spun de pijamale și diferența dintre electric și electronic.

N-am să spun nimic despre prieteni.






N-am să spun de planul de recucerire a Cadrilaterului. N-am să spun de mirarea descoperirii de la 70 de km de graniță. N-am să spun de bârfele la adresa reginei Maria.







N-am să spun nimic de meduze.
N-am să spun de pozatul ca turiști (desigur...face parte dintr-un plan mai mare).







N-am să spun despre cât am mers prin soare.







N-am să spun decât "no comment"





N-am să spun despre cât m-am plâns:D
N-am să spun nimic despre marele regizor Adi Bălan.









N-am să spun decât: "Mă tem! Mă tem! Mă tem!"




N-am să spun că secretul părului frumos este spălatul cu sârg după fiecare bătălie...








...chiar și după cele pierdute...








...dar ce chip frumos răsare...









N-am să spun nimic despre munca în echipă...









Nu spun nimic despre leit-motivul mâinilor în șolduri.







N-am să spun despre Alice și pălărierul nebun.







N-am să spun despre Duran-Kulak.





N-am să spun de chelnerița poliglotă și solnița binecuvântată.
N-am să spun de prada de război.
N-am să spun despre ce a fost vama. N-am să spun ce a devenit vama. N-am să spun că dacă zgârii, cu ajutorul prietenilor adevărați, sub spoiala de consumism și snobeală spiritul vămii e nealterat.


N-am să spun de stufstock, "vedete" și backstage


N-am să spun despre venus reloaded


N-am să spun vama = iubire


N-am să spun de Bibi Bistro


N-am să spun de obositorul drum înapoi

Monday, January 16, 2012

[No comment]

De mult timp nu mai aștept nimic de la omenire, în general, și de la români, în particular. E a patra zi în care urmăresc la televizor ce se întâmplă prin țară și, mai ales, la București. Sâmbătă nu m-am dus la adunarea de la Iași dintr-un motiv simplu: îmi cunosc limitele. Pentru mine o simplă plimbare pe stradă sau, și mai crunt, un mers 2 stații cu tramvaiul înseamnă minim 2 săptămâni de depresie acută. Nu mai vreau. Să fim serioși: fiecare se gândește doar la sine! A fi egoist nu e ceva greșit, e scris în codul genetic al fiecărui individ al speciei. A fi rău și crud...asta e deja altceva. Dar desigur, totul e subiectiv. Chiar și adevărul...
Ce am văzut că s-a întâmplat în ultimele 3 zile în Piața Universității la București, din punctul meu de vedere, este Animal Planet pur. Găsisem referințe azi pe un blog la Gustav le Bon. Înainte de (cel puțin) 2 războaie mondiale și un război rece...în epoca internetulu...nu, greșesc!, după lansarea Sputnik-ului, cu 1000 de jandarmi disponibilizați la 2 (hai să zicem 5) mii de manifestanți, dacă mai crede cineva în manifestarea pură a conștiinței de grup, fără o manipulare ascunsă (din culise), atunci...eu mă duc să mă defenestrez.
Azi am auzit o chestie pe care nu o condamn...am fost și eu acolo acum vreo 9-8 ani. 5 ani de zile nu m-am uitat la televizor, nu din același motiv, dar oricum, și eu am aflat la 2 săptămâni de tsunami-ul din Haiti (ala din 2004). Azi mi-a zis cineva că nu se uită la televizor fiindcă toate televiziunile mint și fiindcă toate sunt manipulate de diverse forțe. Foarte adevărat. De aceea există așa numită "judecată". De aceea (cică) suntem ființe raționale. Televiziunile nu spun ce să gândești. Televiziunile informează. Ce înțelege fiecare, asta e treaba lui/ei. Eu mă uit de la Antena 3 la OTV (și TVR1). Sunt televiziuni de știri care doar asta fac: "vânează" și difuzează știri. Ce mai comentează pe lângă...nu este obligat nimeni să creadă comentariile, dar imaginile live...(mă rog, eu de la o vreme nu mai zic că o imagine face cât o mie de cuvinte...o imagine te poate lăsa mut trei zile).
Băieții violenți (nu le pot zice nici protestatari, că ăia nu protestau, ăia erau în plin adrenaline rush și nici suporteri, că nu bag mâna în foc că chiar sunt microbiști. Tata meu e microbist. Am exersat 16 ani la pian cu poza cu steaua din '86 agățată pe perete, deasupra pianinei...), cum ziceam, băieții violenți l-au rănit  pe Petre Nechita (au rănit ei mai mulți), dar Petrică e flebețea mea și m-am amărât. Azi am citit niște comentarii la o pagină cu el. Oameni care se bucurau că, poate cel mai bun reporter de teren din România la ora actuală, a fost bătut cu lanțul de alți oameni.
M-am uitat la câteva discuții pe Facebook. Oameni care s-au săturat să tot schimbe președinții. (într-adevăr, în România nu este democrație. Dar nu din cauza sistemului...nu...asta e o chestie adiacentă. Nu este democrație fiindcă oamenii nu știu și/sau ignoră principiile de bază ale democrației).
Mă trece o senzație de bizar și absurd. Îmi dau seama că este comod să nu ne folosim propriile filtre de gândire. În primul rând fiindcă asta înseamnă să îți asumi propriile păreri. De ce să fim responsabili de ce gândim? De ce să fim responsabili de viețile noastre? De ce să fim responsabili de propria ființare? E mult mai comod să împrumutăm, să copiem, să urmăm valul...cu capul plecat.

Domnul Sever Voinesc le-a recomandat protestatarilor să vizioneze Moartea Domnului Lăzărescu. Dacă tot suntem viermi, i-aș recomanda și eu (dacă aș putea) alt film: Temple Gardin (Temple Gardin . Doar un pasaj din pagina ei de pe wikipedia
One of her most important essays about animal welfare is “Animals are not Things”,[3] in which she posits that animals are technically property in our society, but the law ultimately gives them ethical protections or rights. She compares the properties and rights of owning cows versus owning screwdrivers, enumerating how both can be utilized to serve human purposes in many ways but, when it comes to inflicting pain, there is a vital distinction between such 'properties': a person can legally smash or grind up a screwdriver but cannot legally torture an animal.) Și dacă tot suntem la Telecinemateca, românilor care nu înțeleg "ce se întâmpla? duuuhhhhh?!?!?!" le recomand Wag the Dog.

Edit. Azi jandarmii "au primit (în sfârșit) ordinul" pe care poate, dacă îl primeau acum 3-4 zile n-ar mai fi existat oameni cu arsuri din cauză că pe ei a cazut un cocktail molotov, n-ar mai fi existat oameni cu fractură externă de gambă (om care va rămâne mutilat pe viață), reporteri cu camerele distruse, capetele sparte de pietrele aruncate sau de lanțuri...si șirul ar putea continua. mulțimile spontane pot fi niște instrumente foarte ușor manipulabile, sau panicant de frumoase. De care parte a baricadei te așezi...asta este o alegere personală.
La ora asta târzie nu mai am ce zice...it's complicated, baby...it's complicated.