peripeții de sfârșit de Cuptor...sauPovestea lui ce nu spun

N-am să spun nimic de dor. N-am să spun de cât de alienant mi se pare Bucureștiul. N-am să spun cât de amuzant de artificiali și de artificial de amuzanți mi se par hipsterii din Control. N-am să spun de binecuvântările revederii și ale regăsirii. N-am să spun de vorbele tăcute și cele din priviri.

N-am să spun despre bucuria rețetelor și emoția meselor semi-cvasi-festive. N-am să spun despre mulțumire și mulțumiri. N-am să spun de pijamale și diferența dintre electric și electronic.

N-am să spun nimic despre prieteni.

N-am să spun de planul de recucerire a Cadrilaterului. N-am să spun de mirarea descoperirii de la 70 de km de graniță. N-am să spun de bârfele la adresa reginei Maria.

N-am să spun nimic de meduze.

N-am să spun de pozatul ca turiști (desigur...face parte dintr-un plan mai mare).

N-am să spun despre cât am mers prin soare.

N-am să spun decât "no comment"

N-am să spun despre cât m-am plâns:D

N-am să spun nimic despre marele regizor Adi Bălan.

N-am să spun decât: "Mă tem! Mă tem! Mă tem!"

N-am să spun că secretul părului frumos este spălatul cu sârg după fiecare bătălie...

...chiar și după cele pierdute...

...dar ce chip frumos răsare...

N-am să spun nimic despre munca în echipă...

Nu spun nimic despre leit-motivul mâinilor în șolduri.

N-am să spun despre Alice și pălărierul nebun.

N-am să spun despre Duran-Kulak.

N-am să spun de chelnerița poliglotă și solnița binecuvântată.

N-am să spun de prada de război.

N-am să spun despre ce a fost vama. N-am să spun ce a devenit vama. N-am să spun că dacă zgârii, cu ajutorul prietenilor adevărați, sub spoiala de consumism și snobeală spiritul vămii e nealterat.

N-am să spun de stufstock, "vedete" și backstage

N-am să spun despre venus reloaded

N-am să spun vama = iubire

N-am să spun de Bibi Bistro

N-am să spun de obositorul drum înapoi