N-am să spun nimic de dor. N-am să spun de cât de alienant mi se pare Bucureștiul. N-am să spun cât de amuzant de artificiali și de artificial de amuzanți mi se par hipsterii din Control. N-am să spun de binecuvântările revederii și ale regăsirii. N-am să spun de vorbele tăcute și cele din priviri.
N-am să spun despre bucuria rețetelor și emoția meselor semi-cvasi-festive. N-am să spun despre mulțumire și mulțumiri. N-am să spun de pijamale și diferența dintre electric și electronic.
N-am să spun de planul de recucerire a Cadrilaterului. N-am să spun de mirarea descoperirii de la 70 de km de graniță. N-am să spun de bârfele la adresa reginei Maria.
N-am să spun nimic de meduze.
N-am să spun despre cât am mers prin soare.
N-am să spun decât "no comment"
N-am să spun despre cât m-am plâns:D
N-am să spun decât: "Mă tem! Mă tem! Mă tem!"
N-am să spun că secretul părului frumos este spălatul cu sârg după fiecare bătălie...
...chiar și după cele pierdute...
...dar ce chip frumos răsare...
N-am să spun nimic despre munca în echipă...
Nu spun nimic despre leit-motivul mâinilor în șolduri.
N-am să spun despre Alice și pălărierul nebun.
N-am să spun despre Duran-Kulak.
N-am să spun de chelnerița poliglotă și solnița binecuvântată.
N-am să spun de stufstock, "vedete" și backstage
N-am să spun despre venus reloaded
N-am să spun vama = iubire
N-am să spun de Bibi Bistro
N-am să spun de obositorul drum înapoi
