New WordPress Plugin - Menu Helper

Requires WordPress 3.5.

Menu Helper can be used in 2 forms: as short code ( as described in section A) or, for more advanced programmatic use, as function which returns an array (as described in section B). For both usage styles the options are the same.

Download from here.

to my friends

I can feel your loneliness

like a blanket you like to cover with.

Let me under your blanket.

I have no skin or nerves.

I am just a golden bubble

that makes you smile.

We create a whole universe

with the shadows of our hands

and minds

on the white, immaculate wall.

Now, under the blanket

it is warm and smells of cinnamon.

The sun rise will reveal

just a golden bubble

sitting quiet next to

your beautiful shinny mind.

in the morning dew

you taught me how to trade hate for sadness

and how to turn disgust into compassion

peripeții de sfârșit de Cuptor...sauPovestea lui ce nu spun

N-am să spun nimic de dor. N-am să spun de cât de alienant mi se pare Bucureștiul. N-am să spun cât de amuzant de artificiali și de artificial de amuzanți mi se par hipsterii din Control. N-am să spun de binecuvântările revederii și ale regăsirii. N-am să spun de vorbele tăcute și cele din priviri.

N-am să spun despre bucuria rețetelor și emoția meselor semi-cvasi-festive. N-am să spun despre mulțumire și mulțumiri. N-am să spun de pijamale și diferența dintre electric și electronic.

N-am să spun nimic despre prieteni.

N-am să spun de planul de recucerire a Cadrilaterului. N-am să spun de mirarea descoperirii de la 70 de km de graniță. N-am să spun de bârfele la adresa reginei Maria.

N-am să spun nimic de meduze.

N-am să spun de pozatul ca turiști (desigur...face parte dintr-un plan mai mare).

N-am să spun despre cât am mers prin soare.

N-am să spun decât "no comment"

N-am să spun despre cât m-am plâns:D

N-am să spun nimic despre marele regizor Adi Bălan.

N-am să spun decât: "Mă tem! Mă tem! Mă tem!"

N-am să spun că secretul părului frumos este spălatul cu sârg după fiecare bătălie...

...chiar și după cele pierdute...

...dar ce chip frumos răsare...

N-am să spun nimic despre munca în echipă...

Nu spun nimic despre leit-motivul mâinilor în șolduri.

N-am să spun despre Alice și pălărierul nebun.

N-am să spun despre Duran-Kulak.

N-am să spun de chelnerița poliglotă și solnița binecuvântată.

N-am să spun de prada de război.

N-am să spun despre ce a fost vama. N-am să spun ce a devenit vama. N-am să spun că dacă zgârii, cu ajutorul prietenilor adevărați, sub spoiala de consumism și snobeală spiritul vămii e nealterat.

N-am să spun de stufstock, "vedete" și backstage

N-am să spun despre venus reloaded

N-am să spun vama = iubire

N-am să spun de Bibi Bistro

N-am să spun de obositorul drum înapoi

[No comment]

De mult timp nu mai aștept nimic de la omenire, în general, și de la români, în particular. E a patra zi în care urmăresc la televizor ce se întâmplă prin țară și, mai ales, la București. Sâmbătă nu m-am dus la adunarea de la Iași dintr-un motiv simplu: îmi cunosc limitele. Pentru mine o simplă plimbare pe stradă sau, și mai crunt, un mers 2 stații cu tramvaiul înseamnă minim 2 săptămâni de depresie acută. Nu mai vreau. Să fim serioși: fiecare se gândește doar la sine! A fi egoist nu e ceva greșit, e scris în codul genetic al fiecărui individ al speciei. A fi rău și crud...asta e deja altceva. Dar desigur, totul e subiectiv. Chiar și adevărul...
Ce am văzut că s-a întâmplat în ultimele 3 zile în Piața Universității la București, din punctul meu de vedere, este Animal Planet pur. Găsisem referințe azi pe un blog la Gustav le Bon. Înainte de (cel puțin) 2 războaie mondiale și un război rece...în epoca internetulu...nu, greșesc!, după lansarea Sputnik-ului, cu 1000 de jandarmi disponibilizați la 2 (hai să zicem 5) mii de manifestanți, dacă mai crede cineva în manifestarea pură a conștiinței de grup, fără o manipulare ascunsă (din culise), atunci...eu mă duc să mă defenestrez.
Azi am auzit o chestie pe care nu o condamn...am fost și eu acolo acum vreo 9-8 ani. 5 ani de zile nu m-am uitat la televizor, nu din același motiv, dar oricum, și eu am aflat la 2 săptămâni de tsunami-ul din Haiti (ala din 2004). Azi mi-a zis cineva că nu se uită la televizor fiindcă toate televiziunile mint și fiindcă toate sunt manipulate de diverse forțe. Foarte adevărat. De aceea există așa numită "judecată". De aceea (cică) suntem ființe raționale. Televiziunile nu spun ce să gândești. Televiziunile informează. Ce înțelege fiecare, asta e treaba lui/ei. Eu mă uit de la Antena 3 la OTV (și TVR1). Sunt televiziuni de știri care doar asta fac: "vânează" și difuzează știri. Ce mai comentează pe lângă...nu este obligat nimeni să creadă comentariile, dar imaginile live...(mă rog, eu de la o vreme nu mai zic că o imagine face cât o mie de cuvinte...o imagine te poate lăsa mut trei zile).
Băieții violenți (nu le pot zice nici protestatari, că ăia nu protestau, ăia erau în plin adrenaline rush și nici suporteri, că nu bag mâna în foc că chiar sunt microbiști. Tata meu e microbist. Am exersat 16 ani la pian cu poza cu steaua din '86 agățată pe perete, deasupra pianinei...), cum ziceam, băieții violenți l-au rănit  pe Petre Nechita (au rănit ei mai mulți), dar Petrică e flebețea mea și m-am amărât. Azi am citit niște comentarii la o pagină cu el. Oameni care se bucurau că, poate cel mai bun reporter de teren din România la ora actuală, a fost bătut cu lanțul de alți oameni.
M-am uitat la câteva discuții pe Facebook. Oameni care s-au săturat să tot schimbe președinții. (într-adevăr, în România nu este democrație. Dar nu din cauza sistemului...nu...asta e o chestie adiacentă. Nu este democrație fiindcă oamenii nu știu și/sau ignoră principiile de bază ale democrației).
Mă trece o senzație de bizar și absurd. Îmi dau seama că este comod să nu ne folosim propriile filtre de gândire. În primul rând fiindcă asta înseamnă să îți asumi propriile păreri. De ce să fim responsabili de ce gândim? De ce să fim responsabili de viețile noastre? De ce să fim responsabili de propria ființare? E mult mai comod să împrumutăm, să copiem, să urmăm valul...cu capul plecat.

Domnul Sever Voinesc le-a recomandat protestatarilor să vizioneze Moartea Domnului Lăzărescu. Dacă tot suntem viermi, i-aș recomanda și eu (dacă aș putea) alt film: Temple Gardin (Temple Gardin . Doar un pasaj din pagina ei de pe wikipedia
One of her most important essays about animal welfare is “Animals are not Things”,^[3] in which she posits that animals are technically property in our society, but the law ultimately gives them ethical protections or rights. She compares the properties and rights of owning cows versus owning screwdrivers, enumerating how both can be utilized to serve human purposes in many ways but, when it comes to inflicting pain, there is a vital distinction between such 'properties': a person can legally smash or grind up a screwdriver but cannot legally torture an animal.) Și dacă tot suntem la Telecinemateca, românilor care nu înțeleg "ce se întâmpla? duuuhhhhh?!?!?!" le recomand Wag the Dog.

Edit. Azi jandarmii "au primit (în sfârșit) ordinul" pe care poate, dacă îl primeau acum 3-4 zile n-ar mai fi existat oameni cu arsuri din cauză că pe ei a cazut un cocktail molotov, n-ar mai fi existat oameni cu fractură externă de gambă (om care va rămâne mutilat pe viață), reporteri cu camerele distruse, capetele sparte de pietrele aruncate sau de lanțuri...si șirul ar putea continua. mulțimile spontane pot fi niște instrumente foarte ușor manipulabile, sau panicant de frumoase. De care parte a baricadei te așezi...asta este o alegere personală.
La ora asta târzie nu mai am ce zice...it's complicated, baby...it's complicated.

Christmas Magic!

n-am mai scris de ceva timp. nu mai țin minte de la ce m-am luat...poate e doar vechea mea imposibilitate de a asimila concepte gen blogging sau facebook sau justin bieber (la nivel de concept, nu de entități singulare și/sau contextuale...bla bla bla)
oricum, ca reminder, fiindcă memoria, pe bază de asociații, cine cunoaște știe și alte vorbe de duh pline de înțelepciune.
săptămâna asta m-a ajuns oboseala de sfârșit de an. știu că sună stupid, dar pe 31 decembrie la 12 fără 5 ajung o epavă și după countdown renasc ca o păsărică phoenix. am ajuns să mă trezesc după 7 ceea ce m-a îngrijorat puțin. dar azi m-am trezit (iar) la 3 jumate și creieru era pe-acolo (ready boots?!) și am avut o viziune...am avut viziunea unui mesaj de maintenance (de fapt primul gând a fost chiar să pun mesajul ala pe un site...știu eu unu bun pe care merge ca uns).

javascript error-ul nu e un ajax call...nu găsea un nod in DOM. magic magic magic!!!

mai am un reminder de făcut. http://wordpressapi.com/2011/06/21/increase-the-file-upload-limit-in-wordpress/

și ultimul reminder. primit email de la bizzard că dacă vreau să vând contul meu de wow (inexistent) voi fi bântuită de fantoma chinezului ginger. nu chiar așa, dar oricum, dacă nu intram pe nuș' ce link, moartea cărioarei, căderea constantinopolului, blestemul trabantului galben. dacă mai are cineva dubii, nu m-am putut abține, o mică verificare. am primit email-ul pe yahoo. cu email-ul deschis sus ai o opțiune ca o rotiță și acolo găsești View Full Headers. în pop-up-ul care se deschide poți citi minunății de genul:

• Received-SPF: fail (domain of battle.net does not designate 60.14.158.146 as permitted sender)
• check IP location...CHINA:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))

===========
Edit 17.02.2012
Big issue...(in my particular case on ExtJs) to write URL (dynamic content) between '' characters. How to escape the ' inside the unknown content? For URLs special case I decided to use this:

$my_url = str_replace("'", '%27', $my_url);

New Wordpress Plugin: Search Simple Fields

In one of my recent projects I had to modify the Wordpress search to include some custom fields defined with Simple Fields plugin. Then I had to add some new fields to the upload form of the Wordpress Media Gallery and also include some of them in the search. After hard enthusiastic successful work of course my code had to be commented (let's say for "business consideration") so I ended up in making a new plugin, maybe other people would really benefit of my work.

When you should use this plugin:

• if you have registered post types
• if you use Simple Fields plugin
• if you created Media custom fields

How to use this plugin:

• download it
• install and activate it
• a new option will appear in Settings: Search Simple Fiels
• go to the new option

1. - list of registered post types
2. - if the Simple Fields plugin is not activated, a warning message will appear, otherwise a list of defined field groups will be displayed
3.a. - if a function (see 3.b.) is defined for media custom fields, the defined fields are listed. For each field the user must insert the name of the option with which the field is saved in wp_postmeta table
3.b. - function used for Media custom fields (, for example insert in the Custom function field value xxx_custom_fields_function_name if you have in functions.php of your theme something like this: add_filter("attachment_fields_to_edit", "xxx_custom_fields_function_name", null, 2); )

To include the selected fields in the front wordpress search, add to your theme function.php file the lines below:

if(!is_admin()) :
   if(function_exists('search_simple_fields_search_posts')) :
      search_simple_fields_search_posts();
   endif;
endif;

Note: for Media type items the result of the search will be the posts (any type of registered post types which were initially included in the search query) it is attached to.

one of those days

azi. foarte grea zi. tocmai am descoperit că am pierdut toate posturile de pe vechiul blog de pe yahoo. cumva...ura atavică față de nou/tehnologie/internet/facebook se ițește din dulap cu pancarta mare roz "I've toooold youuuu!!!..."


dar totuși, după tristețea pierderii plus toată ziua în care mi s-a servit toată pleiada de clișee de care crezusem că am scăpat (dar! dar...desigur...tot ce mi se întâmplă este numai și numai din cauza mea), ce putea să fie mai binevenit decât un nou episod din House?

știu că am un Wilson. nu lucrez cu "el", dar e Wilson-ul meu. oare o să dau și peste vreun 13?

Edit
mi s-a sugerat azi să încerc să scriu un blog local, fără "publicat" pe internet. după câte semne, lipsite de minuni, au fost în ultimul timp, cred că e timpul pentru așa ceva...și public post-mortem:))))))

insomniaca

m-am trezit cu gândul clar că viața e penibilă. toate ideile, gândurile, frământările, iubirile, urile, frustrările, lenile, elenile, vasilii, vasiliscii și balaurienii noștri într-o bună zi se vor sfărși, vor dispărea într-un neant inaccesibil...nu am avut decât un singur cuvânt: P E N I B I L.

de ce mai am insomnii? s-a terminat luna plină!!! nu știu...m-au ajuns și pe mine grijile...las'  că trece.

we all are star dust!

între obsesia morții și obsedată de moarte

numesc obsesia morții (vezi nota) recunoașterea valorii vieții prin existența morții. viața are valoare tocmai fiindcă există un final: moartea. obsesia morții are ca referință viața și, implicit, moartea, ca și concepte generale, generalizate și generatoare. să fii obsedat de moarte nu e echivalent cu obsesia morții. o persoană obsedată de moarte nu este preocupată permanent de moarte în general ci este măcinată de gânduri persistente privind propria moarte, propria dispariție, propria futilitate și neputință în fața unui destin implacabil. obsedatul de moarte poate să se panicheze, să se covrigească înfrigurat și să se trezească dimineață ceea ce numim "ipohondru", sau...se poate simți atras într-un mod nu neapărat rațional de acest fapt de care nu va putea scăpa toată viața: faptul că într-o bună zi va muri și atunci să înceapă să-și dorească mai mult sau mai puțin propria morte. ceea ce numim "sinucigași" sau poate doar "tendințe suicidale".

obsesia morții își are rădăcinile și duce, inevitabil, la celebrarea vieții, la o atitudine optimistă și constructivă. avem puțin timp, de aceea totul trebuie făcut, trăit, simțit până la capăt cu o intensitate vitalizatoare.

obsedații de moarte nu mai văd nici o luminiță la capătul tunelului. poate văd o luminiță în ei pe care simt cumva că moartea lor o va elibera. pe tema asta se poate abera incontrolabil. ce știu cert este că există stări psihice în care obsesia morții se pliază pe persoane/personalități/mentalități mai mult sau mai puțin patologice obsedate de moarte. așa se nasc stări contradictorii. există depresivi care iubesc viața. există depresivi care au obsesia morții și în același timp, când depresia se acutizeaza, încep lungul, delirantul, sfâșietorul proces de a "deal with" tot ce înseamnă pentru ei a fi obsedați de moarte.

nota: starea respectivă o numesc așa fiindcă este un fel de proprietate a unei personalități. ajungi la ea sau nu. poți să-ți repeți în fiecare dimineață în fața oglinzii cu voce tare...dacă e să nu, nu se va. pe când a fi obsedat de moarte este o stare în care poate ajunge - și rămâne mai mult sau mai puțin timp - o persoană la nivel psihic, mental, rațional sau nu. obsesia morții o ai. cealaltă - ești.

zgribulituri de maimuță

postezi și eu, poate se mai dezmorțesc degetele. de când cu tehnologiile astea avansate laptopu din poală nu mă mai încălzește deloc. sau poate e zgribulit și el...tre să-l botez. pe el, pe laptop. și fiindcă l-am "botezat" deja cu o cană de ness fierbinte cam așa cum mi-am botezat și picioru drept, printr-un șir bizar și deloc interesant de cunjuncții și dizjuncții logice am să-i spun sec "pedus (și da! dacă aveți dubii check here) 

am stat cinci minute și m-am uitat la monitorul aproape alb/gol. nu știu exact dacă nu am nimic de zis - se contractă creierul de la aerul rece pe care îl inspir... - sau dacă am ceva de spus și nu știu cum. mai degrabă a doua variantă (da da...eu îmi acord mie cele mai multe șanse. păi dacă nu eu, atunci cine???!!!). revenindu-mi (mai are cineva în afară de mine fascinația gerunziului?) am revelația zilnică a faptului că nu sunt înțeleasă (sic!) pauză. sorbind (aaaah). am destulă imaginație să nu dau vina pe ceilalți. este foarte inhibantă (da da...din când în când și un adjectiv face treabă bună) ideea descoperirii, auto-descoperirii, self-revealing cum ar zice americanii. dacă știu de de-astea. majoritatea nu știu (scriu în propoziții scurte fiindcă îmi clănțăne neuronii. ai mei neuroni clănțănind. oooooh!) 

de prima dată de când am citit dune m-a fascinat ideea mentatului. am spus clar atunci "idaho I am". acum că o recitesc nu fac decât să-mi confirm toate intuițiile inițiale. să privești lumea cu o minte deschisă, fără prejudecăți, să iei toate lucrurile ca și cum ar fi noi. iar ulterior să le analizezi și să creezi rețele, plase de idei din care să nu extragi (pre)judecăți, concluzii decât atunci când esti sigur că ai suficiente date. nu încep să trag concluzii despre oamenii pe care îi cunosc decât în momentul când știu că nu mai am de-a face cu ei. și atunci mi se pare inutil, o pierdere de timp, așa că oamenii ar putea (da da, condițional optativ...cu ceilalți nu suntem atât de darnici! ha!), oamenii ar putea să mă uimească oricând, să aducă o culoare nouă, o tușă, o măslină, o atenție nouă, care să ducă la o reconfigurare a ideilor inițiale. am fost pesimisto-nihilisto-egoisto-narcisistă în fraza de mai sus din cauza experienței. 

în naivitatea mea practic neîncrederea în înțelepciunea populară. dacă mi se spune "ăla e un dobitoc" ar trebui să cred pe cuvânt. dacă mi se spune "aia e o superificial bitch", ar trebui să cred pe cuvânt. dacă mi se spune "ăla e un arrogant psycho", ar trebui să cred pe cuvânt. înțelepciunea populară nu se înșeală. prima impresie și intuiția sunt prietenii mei cei mai buni, cred că de aia îmi permit să îi tratez așa de nasol. eu nu. dacă mi se spune că x e dobitoc eu nu cred. de când am aflat că există sute de tipuri de inteligență mă tot gândesc că există o posibilitată foarte mare ca orice persoană să aibă o chestie în care să fie mai bună decât mine. și sunt perfect conștientă că societatea actuală nu are nevoie de toate tipurile de inteligență. că multe dintre ele rămân ascunse chiar și posesorilor lor. când eram mai tânără și îmi păsa chiar aveam pretenția că îi pot ajuta pe ceilalți să își descopere "talantul", să-i conduc de mânuță către lumina din ei. wasn't I cute????!! no panic, că mi-am revenit. oarecum. nu, n-am renunțat la ideea că oricine are ceva de descoperit în el. doar că nu mă mai interesează. oricum nu dau nici o șansă omenirii, ca specie. și dacă oamenii nu vor să descopere ce au mai bun și mai frumos în ei, cine sunt eu să le vorbesc sau arăt așa ceva?? ca în bancu cu bula și cu baba care nu vroia să traverseze strada...las toate babele în pace, pe partea lor de trotuar. să hie ele sănătoase! știu...știu...voi fi acuzată de aroganță. și lipsă de umanitate. și impotență afectivă. și multe de-astea. dar eu acum nu scriu ca să mă expun judecății exterioare (muhahahhaha...asta se întâmplă și dacă mă retrag într-o peșteră, practic budismul zen, mor o sfântă și peste 200 de ani o iau pe sf. paraschieva în materie de pelerini și pelerine), oamenilor oricum le este mai comod să vadă paiele din ochii celorlalți. cum să nu ne judecăm unii pe ceilalți? nu ne suntem noi zei și zeițe?

și totuși, uneori...ca un fel de nostalgie a umanității, mă izbește (dacă aș avea, aș zice clar...in boașe!) cât de bine baricadați suntem, cu scuturile activate la maxim crezând că nimeni și nimic nu le poate străpunge. și asta este foarte adevărat: nimeni și nimic nu le va străpunge. partea cea mai liniștitoare este că nimeni și nimic NU VREA să le străpungă.

am vrut neapărat să închei cu un gerunziu. dar n-am altul mai bun decât   g e r u n z i n d!

P.S.: dați-mi un Om și vă voi da Umanitate. până atunci: mai ușor cu maimuțărelile!

facebook rage again

uu-uuu-huuuu - not another friend request!!!!

i logged in this morning to facebook to reply a comment on one of my posts and i ended up in browsing through pictures of some people i don't know about for years and...it hit me! facebook exploits our "voyeuristic" inclinations in quite a sick and ugly manner. i am sick of seeing people with 300+ friends. i mean, com' on, do you really give a sh*t for all of them? do u actually read all their posts? do u want to know everything they have to say? do you really have to know all that stuff? my head hurts. i will take another pill in 30 mins, until then i am grumpy as i can be...

i went to my friends list (i still have problems in finding that in fb). they changed the options display. one more reason for my headache to go nuts. now they don't say "remove friend"...what is that? remove friend is equivalent to "kill friend"? remove/delete/shift+delete/fuck off! now they call it: "unfriend". UNFRIEND!!!????? i felt sorry for myself seeing i had over 60 friends....since when???!! i deleted more than half of them! proudly!  deleted all my test users (yeah...i had around 5 of them...shame on me), all the people i really don't care about and all people i am sure i will remember their names if i really need to find them on fb in the future...kept some i really care about and some i thought would not be really polite to delete them right now (like my co-workers...you know...i will delete them as soon as i change my job:)))))...not really...some of them are really ok:D). but i would definitely delete the company test account. it still has in "his" albums photos with jb...bleah!)

it's really hard to keep a proper level of sincerity with myself these days. so many delusional traps. these morning, replying to the post comment, felt like i was doing something wrong. when the headache first hit i went back and deleted my last comment:)))) oooops! i don't try to blame the headache for my behaviour. perhaps just the determination.

i suppose i will go out tonight, so i will avoid going back there and delete all my friends:). i don't go out just not to delete all my fb  friends...or....?